Folclorul copiilor

Sursa de formare şi de informare a preşcolarului

Grădiniţa Vânăta

Educatoare: Zlate Valentina – Grădiniţa Vânăta

Folclorul literar constituie un capitol de seamă al istoriei noastre literare. Literatura populară este o parte integrantă a literaturii române, aceasta fiind, temelia originalităţii literaturii noastre moderne, izvorul pururea reîntineritor din care s-au inspirat poeţii şi prozatorii români. Baladele, doinele, cântecele haiduceşti, poezia şi basmul popular, arta ceramica, sculptura în lemn şi piatră, ţesăturile, portul naţional alcătuiesc un inestimabil patrimoniu ritual care oglindeşte în modul cel mai elocvent forţa creatoare şi geniul poporului nostru, nestinsa sa dragoste de frumos, spiritul umanist, setea lui de adevăr şi dreptate.

Din zestrea creaţiei literare populare, la vârsta preşcolară sunt selectate proverbele şi ghicitorile, zicătorile şi creaţiile copiilor, aşa numitele poezii rimate, cântece-formulă ce îmbogăţesc vocabularul preşcolarilor şi dezvoltă gândirea şi imaginaţia creatoare.

Proverbele, zicătorile şi ghicitorile sunt încadrate în literatura artistică şi enigmatică prin faptul ca sunt de dimensiuni reduse ce se realizează în contexte funcţionale determinate, în afara cărora actualizarea lor are raţiune.

Proverbele sunt expresii impersonale şi de mare vechime înzestrate cu autoritate şi purtătoare de înţelepciune. Caracterul colectiv, oralitatea, anonimatul, raportul specific dintre tradiţie şi inovaţie, ca trăsături specifice ale faptelor de folclor, domină şi limbajul proverbial. Totodată acestea cultivă frumuseţea morală prin transmiterea unor norme, reguli şi valori morale. Prin ironii mascate, prin buna dispoziţie pe care o răspândesc, acestea asigura un climat educativ adecvat, pozitiv, eficient. Sunt totodată puse în relaţie cu inteligenta, simulează însuşirile, creează buna dispoziţie –trăsături de personalitate.

Folosirea în joc a proverbelor, zicătorilor constituie mijloace de formare a unor trăsături morale pozitive, varietatea lor tematica pume copilul în contact cu medii sociale, relaţii sociale, obiceiuri, răspunde setei sale de cunoaştere. Încetul cu încetul, atitudinea personală va fi subordonată mai întâi cerinţelor anumitor norme estetice, desprins din morala proverbelor, zicătorilor, strigătorilor. După ascultarea unei povestiri cu conţinut moral, concluzia exprimata prin proverbe sau zicători este cu uşurinţa reţinută de copii. Astfel după audierea povestii „Ionică mincinosul” copii vor cunoaşte proverbul „Minciuna are picioare scurte” sau după ascultarea poveştii „Povestea unui om leneş” ei vor putea înţelege mesajul povestirii prin proverb ca „Leneşul mai mult aleargă” sau „Lenea e cocoană mare, care cere de mâncare”, etc.

Perceperea conţinutului unui proverb sau al unei zicători este strâns legată de dezvoltarea limbajului şi gândirii copilului. Ascultarea acestora îi dezvoltă copilului capacitatea de verbalizare, îi îmbogăţeşte vocabularul nu numai sub aspect cantitativ, dar acesta devine şi mai expresiv, mai variat şi mai bogat. Tot ce este hazliu îl atrage pe copil şi va fi reţinut cu mai multa uşurinţa. Aşa că, alături de proverbe, vor fi gustate cu plăcere de către copii şi ghicitorile.

Vânăţenii şi ungurenii sunt cei mai mari amatori de ghicitori

Ghicitorile circulă în mediile populare. Ele reprezintă un fel de joc colectiv numit să pună la încercare isteţimea şi abilitatea minţii. Implicit, ghicitorile devin o probă în riturile de iniţiere sau de încercare, un examen nu numai al iscusinţei, ci şi al cunoştinţelor. Deşi ca intenţie directă sunt un joc pur, ghicitorile nu rămân străine de stările afective ale omului, de atitudinea lui faţă de viaţă, faţă de lume. Folosite în activităţile cu preşcolarii, acestea dezvoltă imaginaţia şi gândirea copiilor, dar ajută şi la dezvoltarea şi îmbogăţirea limbajului acestora. Puşi în faţa unei situaţii, problema creată de ghicitoarea „Mergi cu ea, dar roate n-are, /Nu e tren, dar şine are. /Iarna bucurii aduce, /Sus o duci, şi-n jos te duce/” copiii vor scotoci în mintea lor, vor valorifica acele cunoştinţe dobândite în activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător şi vor descoperi răspunsul.

Tot în folclorul copiilor vom descoperi acele cântece –formulă, creaţii populare, majoritatea produse ale copiilor ce contribuie la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei preşcolarului. Copiilor le plac rimele. Ei se bucură să le asculte şi, de buna seamă, se vor bucura să le creeze. In acest fel, copii devin tot mai conştienţi de limbaj, reuşesc să-i stăpâneasca din ce în ce mai bine semnificaţiile şi ajung să se elibereze de constrângerile practicilor verbale şi formale sunt şi un exerciţiu de memorie, de imaginaţie. Preşcolarilor le place cântecul melcului, „Melc, melc codobelc/ Scoate coarne boureşti/ Şi le du la Dunăre/ Şi bea apă tulbure/ „ sau „Cântecul curcanului” , „Mai curcane/ N-ai mărgele/ Roşii ca ale mele” sau cântecul lunii „Lună, lună nouă/ taie pâinea în două/ Şi ne dă şi nouă/ Ţie jumate/ Mie jumate/ Nouă sănătate”

Este important de menţinut că în exerciţiul de rimă, rima şi imaginaţia trebuie intercalate cu lecturile din adevărata poezie, adevărata literatură. In materie de receptare , copilului trebuie să i se ofere întotdeauna valori adevărate, incontestabile pregătindu-i astfel şi capacitatea de exprimare a acestor valori.

Concluzionând, putem afirma că alături de literatura cultă şi folclorul copiilor îşi aduce o contribuţie de seamă în educaţia preşcolarului, familiarizându-l cu inteligenţa poporului român şi ajutându-l să preţuiască aceste valori populare.

Contact Gradinita Tismana