Contribuţia portului şi obiceiului popular în cultivarea dragostei pentru tradiţia romanească la copiii  de vârsta preşcolară

 

        

Costumele tradiţionale gorjeneşti

- băiat şi fată -

Institutor  Croitoru Camelia

Educatoare Motea Marioara

Grădiniţa Tismana,  Gorj

 

 

         Din cele mai vechi timpuri,  arta noastră populară,  manifestată sub toate aspectele ei,  prezintă o bogăţie,  nepreţuită de comori,  poporul român având darul de a-şi tălmăci experienţa,  bucuria şi durerea prin obiceiuri,  costume populare,  cântece şi daruri.

         La 30 km de municipiul Târgu-Jiu,  parcă înecată în pădurile seculare se află localitatea noastră vestită prin renumita Mânăstire Tismana,  ce stă aşezata pe o "poliţă în creasta muntelui" încă din anii 1364-1377 ridicată de Radu I. Decorul splendid este dat de pădurile de stejar,  fag,  frasin şi brad în amestec cu bătrâni castani comestibili şi este completat de măiestria localnicilor în arta populara.

Dovada căutării meşterilor populari şi preferinţa către elementele apropiate lor, încă de foarte mult timp în urma, o întâlnim în redarea familiei Glogoveanu la Mânăstirea Tismana, unde apare o încercare de îmbinare a elementului de costum popular tradiţional cu cel boieresc-oriental.

 

 

Cooperativa „Arta Casnică Tismana”

 

         Şi cum este vestită în toată ţara, „Arta Casnică Tismana'', nu pot sa nu amintesc valoarea artistică a costumelor populare, ţesăturilor, cusăturilor şi covoarelor olteneşti care s-au lucrat aici încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, mai întâi în ateliere particulare.

 

         Ţesăturile sunt realizate la războiul manual, tehnicile de ţesut şi materiile prime utilizate fiind specifice locului. Ornamentele predominant geometrice sunt realizate în culori cu frecvenţă în roşu şi negru pe fond alb.                                                                   Covorul oltenesc, cel mai solicitat, este considerat unul dintre cele mai valoroase tipuri de scoarţă romanească. Întâlnim şi aici motivele geometrice, dar sunt completate de elemente decorative florale, zoomorfe şi antropomorfe. Nu lipsesc chenarele ce au rol de a sublinia, de a completa şi a scoate în evidenţă compoziţia câmpului central. Coloritul este dat de albastrul ultramarin, verdele pastelat, roşu, vişiniu care reprezintă fondul şi determină cromatica ornamentelor.

         Preocuparea noastră permanentă de păstrare, transmitere şi continuare a folclorului romanesc s-a concretizat prin amenajarea în holul grădiniţei cu ajutorul părinţilor şi al copiilor a unui, „Colţ folcloric'', a unei expoziţii cu obiecte de artă populară din zona noastră. Am cultivat şi promovat la copii dragostea pentru ţesăturile olteneşti în cadrul cercului tehnico-aplicativ, „Mâini îndemânatice'', unde am folosit ghergheful şi trusa de traforaj cu ajutorul cărora am realizat micuţe carpete olteneşti, cusături şi sculpturi în lemn după priceperea şi iscusinţa micuţilor.

  

         Nu am uitat sa amintim bogăţia zonei noastre în crestături în lemn. Pădurile de stejar din zona noastră au lemn bun de construcţie, lemn rezistent şi dens care este apt de a primi măiestrite crestături. Casa a servit meşterilor populari ca punct central de orientare, adesea chiar ca model şi pentru acareturile din jurul casei: pivniţe, jitniţe, hambare, precum şi pentru acelea construite pentru nevoile colectivităţii ca: mori, hanuri, fântâni acoperite, biserici. Uşile caselor şi bisericilor, pridvorul, mobilier (lada de zestre, masa cu scaunele, masa de praznic, blidarul, dulapul ţărănesc, piciorul de la pat), obiecte de uz casnic (lingura de lemn, cauc, căpeţ, ploscă), unelte (ciutura de moară, grapa cu mărăcini din satul Izvarna, furca de tors, sucala, vârtelniţa, bâta ciobănească), obiecte de cult (cruce de conac din satul Celei, icoane din lemn), toate le întâlnim în casele noastre de la Tismana, construite de meşterii noştri populari, chiar şi-n ziua de azi. Şi aici diferitele compoziţii ornamentale sunt alcătuite din variate îmbinări de linii drepte şi frânte, linii curbe, cercuri şi semicercuri, formând, „sori'', „stele'', „cruci'', „valuri'', „crenguţe de brad'',  etc.

         Casele noastre din Tismana cu arhitectura lor din lemn şi îmbrăcate în scoarţe şi covoare olteneşti specifice zonei noastre, constituie o sursă inepuizabilă în cultivarea dragostei pentru tradiţia romanească la copilul mic, aici existând aşa zisul „leagăn al copilăriei''.

 

         O sursa inepuizabilă de valorificare a elementelor tradiţionale o reprezintă costumul popular care prin calităţile decorative şi ca structura este unitar şi diferit de celelalte costume gorjenesti. Întâlnim la Tismana costumul „schileresc'', a cărui denumire vine de la cel care a iniţiat acest costum, Schileru. Este realizat din dimie cu ornamentaţie foarte încărcată, alcătuit din pantaloni, vesta şi jacheta. Ornamentele sunt executate din şnur negru de mătase şi completate cu broderii discrete de mană, de culoare albă, roşu sau albastru închis.

         De-a lungul timpului costumul bărbătesc a evoluat începând sa se poarte cămaşa cu platca (cu guler înalt), caracteristica costumului schileresc, cusuta pe piept cu şabace (broderie fină de bumbac sau mătase albă, în tonuri de alb pe alb) cu aspect discret dar elegant.

         Întâlnim doua tipuri de costum femeiesc:

         -costumul cu catrinţe pereche;

         -costumul cu zavelca sau vâlnic.

 

 

  

         Costumul cu catrinţe se compune din cârpă albă de in sau bumbac, cămaşă lungă pană la glezne, catrinţoi în spate şi fâstâc în fata, brâu lat şi brăciri înguste, vesta şi haină lungă cu brânaş negru ori albastru, pieptar, opinci sau iminei.

         Costumul cu zavelca cuprinde cârpă albă de bumbac, cămaşa lungă compusă din ciupag şi poale cusute împreuna cu zavelca încreţită sau vâlnic încreţit.

         De o execuţie artistică remarcabilă sunt piesele de costum care îmbracă corpul de la talie în jos, ţesute din urzeală de cânepă sau bumbac şi băteală de lână, urzeala de borangic şi băteală de lână sau urzeală şi băteală din lână.

         Tehnicile prin care sunt alese motivele ornamentale sunt variate:

                   -alese în vergi (între ţesătură şi alesătură);

                   -alese în speteaza (se alege cu mâna);

                   -alese în degete, în aţa sau în sec;

                   -alese cu suveica (alternarea rândurilor de culoare cu suveica şi cu mana);

                   -alese pe rost sau în rost (folosite la compunerea motivelor);

                   -nevedite în patru iţe cu modele;

                   -alesătură în drot şi neveditul cu cocleţi cu modele în mai multe iţe.

         Căutând să pătrundem semnificaţia modelelor se constată că ele nu se aleg la întâmplare. Cele mai simple motive decorative geometrice sunt verguleţele, vergătura (adică linia dreapta dispusa orizontal), zimţişorii (linia punctată), îngrădea, păşituri, ochiuri (linii curbe). Printre motivele geometrice având la origine elemente din natura înconjurătoare ori din cosmos apar mai frecvent brăduţul,  râul,  steaua,  steluţa,  întâlnim şi motive zoomorfe: şarpe,  cocos,  păianjen,  etc.

  

         Costumul ungurenesc, întâlnit şi el în zona noastră,  în ansamblul sau apare de o sobrietate şi eleganta deosebita,  fapt datorat în egala măsură croiului, pieselor componente şi cromaticii care întruneşte doar doua culori: alb şi negru.

         A devenit o tradiţie în grădiniţă noastră ca preşcolarii să poarte costumul popular la toate serbările desfăşurate cu ocazia sărbătorilor de 1 Decembrie, Moş Crăciun,  8 Martie,  Ziua Eroilor etc. şi chiar în desfăşurarea unor activităţi metodice cu copiii. Aici nu putem sa nu amintim parteneriatul cu Gradiniţa Prundeni -Vâlcea, pe teme de tradiţii în cadrul căreia am derulat proiectul „Si te poartă cum ţi-i portul şi vorbeşte cum ţi-i vorba'' ajutând la valorificarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor privind arta, portul şi tradiţia zonei Olteniei. Incă mai este în derulare un alt proiect, „Pe urmele lui Nicodim'' în parteneriat cu Palatul copiilor din Drobeta Turnu Severin, proiect prin care se încearcă cultivarea dragostei pentru tradiţia romanească prin schimburi culturale (cântec, joc şi obiceiuri).

  

         Un alt mod de a trezi interesul pentru portul şi obiceiul străbun, l-au constituit vizitele la Arta Casnica Tismana cultivând dragostea şi respectul pentru acest gen de arta, iar sărbătorile de iarnă cu datinile şi obiceiurile străbune,  autenticitatea colindelor,  furcăria satului,  datul de pomana,  piţărăii au fost şi rămân un prilej ca micii preşcolari să aducă în faţa celor ancoraţi în cursul tumultuos al vieţii obiceiurile de odinioară.

 

 

 

  

Am participat cu copiii,  îmbrăcaţi în costume populare în Parcul Central, unde au susţinut o frumoasă suită de dansuri populare specifice zonei noastre cu ocazia zilei de 1 Iunie,  sau am organizat parada costumelor populare în cadrul , „Festivalului cântecului, portului şi dansului oltenesc de la Tismana'' desfăşurat în data de 15 August a fiecărui an, prilej  în care am cultivat la copii dragostea pentru portul nostru tradiţional.

 

         Toate aceste acţiuni contribuie din plin la formarea personalităţii copiilor pentru că au o valoare etică şi estetică prin învăţăturile morale transmise şi nu putem concluziona următoarele:

         -este necesar să se facă cunoscute copiilor obiceiurile şi datinile străbune pentru a le cultiva dragostea pentru ţinutul natal;

         -cunoaşterea de către copii a obiceiurilor şi tradiţiilor populare străbune specifice locului şi folosirea nemijlocita a costumului popular autentic cu prilejul diferitelor ocazii;

         -găsirea celor mai accesibile mijloace de a prezenta copiilor de vârsta preşcolară obiceiurile şi tradiţiile noastre româneşti.

         Nu putem  să nu menţionăm că frumoasele obiceiuri şi tradiţii româneşti constituie o indiscutabilă carte a vieţii drept pentru care vom încheia intervenţia noastră cu câteva versuri.

 

  

                            Portul şi arta populara

                            Le găsim mereu la tara

                            Că ţăranul a adunat motive

                            Cu flori de pe câmpie

                            Si le-a aşezat pe ie,

                            Sau de la bradul şi stejarul unde a poposit

                            La umbra de s-a odihnit.

                            Ia roşie cu altiţă

                            De mama mea este făcută

                            Din pânza de în topită.

                            Râuri aleşi la un fir

                            Şi-s încinsă cu brăciri

                            Peste opregele înflorate,

                            Ce sunt în război lucrate.

                            Firul pe gard îl urzea,

                  Apoi îl înnăvădea

 

 

 

                  

                            Prin iţe şi spata-l dădea

                            Si în război alegea

                            Florile de le ţesea.

                            Cu suveica fir dădea,

                            Bătea atent cu brâgla

                            Să nu se rupă spata.

                            Floarea pe pânză se-arată

                            După cocleţii de pe vatră,

                            Iar cu gâsca şi gânsacul

 

 

                            Pe sul pânza o strângea

                            Si toata iarna lucra,

                            Vâlnice, macaturi, scoarţe,

                            Casa ca sa o îmbrace.

                            Capul este acoperit

                            Cu marama de borangic,

                            De la viermii de mătase

                            Si-i ţesuta cu migală

                            De femeia de la ţară.

                            Cu suveica printre fire

                            Din borangicul subţire

                            Chiar şi eu, deşi sunt mică,

                            Zi de zi mă străduiesc

                            Meşteşugul să-l desluşesc.

                            Stând lângă mama în casa

                            Îmi explică cum se coasă,

 

 

Costumele bărbăteşti.

 

Vesta, pantalon, mintean,

                            Cu suita şi găitan.

                            Tot la Tismana găsesc

                            Costumul ungurenesc,

                            In doua sate de la noi

                            Unde-s crescători de oi.

                            Sobru dar şi elegant,

                            De ungureni e purtat.

                            Are un decor brodat

                            Din tonuri de negru  pe alb lucrat.

                            Ia din sifon , e albă

                            Cu bandă de mătase neagră,

                            Pe mânecă şi pe piepţi

                            E rând negru cu arnici.

                   Fusta din sifon plisată,

                   Scoarţe negre-n fată, spate

                   Cu broderii decupate

                   Şi vesta de catifea

                   Fară motive pe ea.

                   Basma neagră, franjurată

                   Din mătase e lucrată.

                   Ca-n Tismana nu găseşti

                   Covoare olteneşti.

                   Sunt ţesute pe gherghef,

                   Aşezat pe verticala

                   Si alta e iscusinţa

                            Ca se „bat'' cu furculiţa.

                            Tot la Tismana găseşti,

                            In satul numit Topeşti

                            Meşteri care ştiu lucra

                            Si cu mana lor sculpta,

                            Stâlpi, pridvoare, acoperişuri

                            Dar şi alte mărunţişuri,

                            Cum ar fi furca de tors,

                            Totu-i prea frumos.

                            Arta noastră populară

                            Este cunoscuta-n ţară

 

 Bibliografie:

         -Elena Udrişte,  „Crestături în lemn din Gorj''

         -Pliant „Cooperativa meştesugărească Arta Casnica Tismana''

         -Georgeta Stoica, Virgil Vasilescu,  „Portul popular din Gorj''

         -, , Invatamantul prescolar în mileniul III''-2005

 

 Mai multe fotografii la acest referat – clic aici